Poesis

duminică, 28 iunie 2009

Nerv


Am vazut ca nimeni nu imi comenteaza nici macar o poezie,de lucru nu imi gasesc si imi caut de atata timp,vreau sa fac multe dar nu ma mai ajuta nici mintea,sau poate ca nici nu am,cel putin nu imi mai pasa de nimic...de nimic.La ce folos atatea cuvinte frumoase si o inima buna si sincera?ha?nu sta totul in mirosul pur al ploii de primavara...sau in mirosul frunzelor, ce toamna isi croiesc...frunza cu frunza covoras frumos colorat..pe care oricum multi prea putini il sesizeaza si oricum cei care il sesizeaza il calca si ei in picioare si trec mai departe fara a-si simti inima mai implinita sau mai usora....nu sta toata viata in norii pe care-i privesti deaspura ta,si in chipurile pe care le vezi tu sau eu prin nori...nu sta nimic in mirosul teilor abia infloriti care oricum,nu?va veni toamna ,apoi iarna si nu va mai fi nimic,nu sta in nimic in prima privire si prima atingere plina de sinceritate debordanta,nu sta nimic in visele pe care ti le cladesti...pentru ca oricum va veni un vultur si iti va spulbera fiecare particica pana cand nici cea mai mica farama nu mai ramne acolo...si uiti ca a existat vreodata...imi scriu mainile mai repede ca niciodata..pentru ca asa imi bate si inima,nu sta nimic in nimic,pentru ca totul trece si nimic,dar nimic nu dureaza o eternitate...si nici nu ar fi frumos,poate ,sa dureze atata...dar totusi...nu sta nimic doar in puterea noastra si chiar daca ar sta...tot vine o furtuna si face ravagii,tot vine un vant mult prea puternic pentru noi ...si ne izbim cu capul de toti copacii si toate frunzele si de toti norii,si de toti stropii aia de ploaie care ,poate,ar fi trebuit sa ne mangaie fata si..surpriza nu e asa,nu sunt o lasa si nu am fost niciodata,cei care vor sa inteleaga,vor intelege...nici nu vreau sa ma inteleaga nimeni,ma inteleg eu,de aia vreau sa imi tatuez saptamaa viitoare urmatorul mesaj,pe spate:"I LOVE MYSELF"?de aia,pentru ca parerile ,ca si timpul si tot ce ne inconjoara sunt relative,dar respectul de sine,de ceea ce esti tu...atunci cand esti tu cu tine ...asta iti ramane pe vecie..indiferent de cat de tare te-ai izbit cu capul de pereti,indiferent de cat de tare doare..sau indiferent de cat esti de fericit...asta trebuie sa ramana,ceea ce a ai format tu inauntrul tau,ceea ce ai crescut tu in tine...asta ramane pe vecie.Cum sa razbesti in lumea asta plina de "fala" si mandrie,cum naibii sa te tot ridici cand iti tot sunt puse piedici..si totusi..te ridici..pentru ca exista o forta mai presus de noi,inertia lucrurilor..care ne face sa ne tot ridicam si cand e asteptam mai putin cadem in gol de la 20 de metri si nici macar nu stim..daca atunci cand ajungem jos..am trecut de ceea ce era mai rau...sau deabia atunci incepe raul...eh..la asta v-ati gandit..eu da..si nu o singura data..ci de mai multe ori,nu insemana ca sunt pesimista..ci doar ca imi pasa de mine..si de locul unde voi ajunge.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

Linkuri de întoarcere către această postare:

Creați un link

<< Pagina de pornire