Geometrie

Impartim aceleasi linii,
Sub acelasi fumegand tavan
Cuvintele plutesc deasupra noastra
Si nu coboara-n jos.
Fereastra deschisa spre cer
Ma poarta cu gandul spre noapte
Cuvintele-s in noi,atatea de spus...
Dar se lasa o liniste strangulata
de reprosuri tacite...
Impletite cu fumul unei tigarii
abia aprinse,
Se lasa adormite visele de-ntuneric
Si atata liniste apasatoare
Ca un val ajuns la mal,
Spargandu-se ,o ia de la capat
Sub puterea vantului.
Imaprtim aceleasi puncte,
Rapuse de factori externi,
dar sunt in noi franghii de salvare,
Propria noastra forma geometrica
Am format-o de un an incoace
Si acum...din colt in colt,
Se prabuseste cate o silaba mutilata
De indiferenta..si din colt in colt
Se plimba cuvinte
Dar sunt deasupra noastra
Si urechi sa le mai auzim
nu avem.
Ai rupt prima linie a patratului nostru,
Si tinde,sub greutatea silabelor moarte
Sa pice inca una,speriata de acelasi destin
Se ascunde-n conturul unei siluete
tarate prin noroi,
nevie si fara chip...
iubirea noastra.

Nerv

Am vazut ca nimeni nu imi comenteaza nici macar o poezie,de lucru nu imi gasesc si imi caut de atata timp,vreau sa fac multe dar nu ma mai ajuta nici mintea,sau poate ca nici nu am,cel putin nu imi mai pasa de nimic...de nimic.La ce folos atatea cuvinte frumoase si o inima buna si sincera?ha?nu sta totul in mirosul pur al ploii de primavara...sau in mirosul frunzelor, ce toamna isi croiesc...frunza cu frunza covoras frumos colorat..pe care oricum multi prea putini il sesizeaza si oricum cei care il sesizeaza il calca si ei in picioare si trec mai departe fara a-si simti inima mai implinita sau mai usora....nu sta toata viata in norii pe care-i privesti deaspura ta,si in chipurile pe care le vezi tu sau eu prin nori...nu sta nimic in mirosul teilor abia infloriti care oricum,nu?va veni toamna ,apoi iarna si nu va mai fi nimic,nu sta in nimic in prima privire si prima atingere plina de sinceritate debordanta,nu sta nimic in visele pe care ti le cladesti...pentru ca oricum va veni un vultur si iti va spulbera fiecare particica pana cand nici cea mai mica farama nu mai ramne acolo...si uiti ca a existat vreodata...imi scriu mainile mai repede ca niciodata..pentru ca asa imi bate si inima,nu sta nimic in nimic,pentru ca totul trece si nimic,dar nimic nu dureaza o eternitate...si nici nu ar fi frumos,poate ,sa dureze atata...dar totusi...nu sta nimic doar in puterea noastra si chiar daca ar sta...tot vine o furtuna si face ravagii,tot vine un vant mult prea puternic pentru noi ...si ne izbim cu capul de toti copacii si toate frunzele si de toti norii,si de toti stropii aia de ploaie care ,poate,ar fi trebuit sa ne mangaie fata si..surpriza nu e asa,nu sunt o lasa si nu am fost niciodata,cei care vor sa inteleaga,vor intelege...nici nu vreau sa ma inteleaga nimeni,ma inteleg eu,de aia vreau sa imi tatuez saptamaa viitoare urmatorul mesaj,pe spate:"I LOVE MYSELF"?de aia,pentru ca parerile ,ca si timpul si tot ce ne inconjoara sunt relative,dar respectul de sine,de ceea ce esti tu...atunci cand esti tu cu tine ...asta iti ramane pe vecie..indiferent de cat de tare te-ai izbit cu capul de pereti,indiferent de cat de tare doare..sau indiferent de cat esti de fericit...asta trebuie sa ramana,ceea ce a ai format tu inauntrul tau,ceea ce ai crescut tu in tine...asta ramane pe vecie.Cum sa razbesti in lumea asta plina de "fala" si mandrie,cum naibii sa te tot ridici cand iti tot sunt puse piedici..si totusi..te ridici..pentru ca exista o forta mai presus de noi,inertia lucrurilor..care ne face sa ne tot ridicam si cand e asteptam mai putin cadem in gol de la 20 de metri si nici macar nu stim..daca atunci cand ajungem jos..am trecut de ceea ce era mai rau...sau deabia atunci incepe raul...eh..la asta v-ati gandit..eu da..si nu o singura data..ci de mai multe ori,nu insemana ca sunt pesimista..ci doar ca imi pasa de mine..si de locul unde voi ajunge.

Final

Ia un ciocan
Si loveste-mi carnea alba,
Loveste-mi trunchiul
Ce-i noduroos de atatea
vise prabusite.


Si o gaura mare se face
In carnea alba si moale,
Si curge afara
speranta.


Si ma adancesc in pamant
Sub greutatea durerii
Prind radacini
In mormantul
taceri.

Efemera

In fluxul miscarii continue
Se pierde durerea din doine
Si glasul amar si tacit,
Al ultimului om pribegit.


In visul absurd ,ros de-o dorinta
acuta
Amarnic trece o clipa tacuta
Si timpul e dus si dus va
ramane
Si-odata cu el si a mea
amagire.

Fara titlu

Te desenez in alb si negru,
Ca pe o noapte si inca o zi,
Ca pe un gand ratacit in vaile
pustietatii
Totusi,nu-ti gasesc culoarea


Schitez amintiri din acel ceas
fraged
Cu linii asimetrice si un cerc
amnezic
Cautand sensul totului-nimic.
Totusi ,te asterni in mine,
cenusiu.


Contur te simt migrand in mine,
Caci dai forma ecoului
Cum ofrandele ofera putere
unui zeu.
Totusi,tacere in noi se naste.


Curbe si linii incearca a te defini
Ceasul amorf puncteaza o clipa
Si azi se va termina risipa
Cacoi a-ti sti culoarea nu am
invatat inca.

Amurg


In gandul fraged-ploua.
Si frigul s-a impartit de azi-in doua.
S-au sters acum-vi culori
Iar gandul naiv se frange-n nori.


Ploua impartit in doi
Si-nmultit cu rece-n noi
Si se nasc silabe moarte,
Croindu-si drum-catre noapte.


In cuvintele ce nu s-au nascut,
Silabele noastre isi cauta culoarea.
Si apa-i totul-greu de strabatut
Caci drumul catre rosul nostru-doare.

Monoton

M-am saturat de atatea lacrimi prefacute-n vin
Si de atatea seri cu miros ametitor de crin
De chipul realitatii,vesnic trist
Cantand fiecare clipa ca un palid pianist.


M-am saturat de atatea zile -prefacute-n nopti,
Ca aceiasi slujba-rostita de aceiasi preoti
Si de atatea "azi"terminate ca si ieri,
M-am saturat de aceleasi multe seri.


M-am saturat de acelasi nostalgic chip al realitatii,
M-am saturat sa ma intreb care-i pretul vietii...
M-am saturat de atatea chipuri ce nu vor nimic,
M-am saturat sa fiu acelasi lucru mic...

Atunci

De m-ar inghiti pamantul
Si cerul n-ar mai fi
Daca ai putea sa pleci si sa nu vi
De n-ar fi nimic
Nici tu sa nu mai fi
De ura n-ar putea grai
Atunci as fi nimic
De eu sunt nimicul iar tu sfarsitul
Intunericul ce-ar fi?
Ce am fi noi de ar fi el rege?
Am fi doar noi...noi doi din zece

Sub

Sub pamantul ud si rece
Ma sufoc eu lumea trece
Frunze cad si putrezesc
Picioare trec si ma lovesc

Sub pamantul ud si rece
Gandul sta si timpul trece
Clipe cad si putrezesc
Ore grele ma lovesc

Sub pamantul ud si rece
Trupul zace sufletul...da sa plece
Amintiri cad si sunt uitate
Trupul sub pamantul ud si rece zace

Indemn

Vi cu mine sa atingem norii?
Hai!Lasa-ti gandul in grija mea,
Strange-ma de mana ...
Si prinde-mi in par o stea.

Hai sa calatorim pe mare!
Lasa-ti trupul prada mie,
Ia-ma-n brate,si hai sa pornim p`un val.


Hai sa trecem prin cel mai aprig foc!
Hai!De ce te temi?
Caci trupurile noastre-s scut
Si nimic din ce`ar fi rau
nu ne poate atinge.